corabie
/ko'ra.bi.e/Etimologie
Din slavă (veche) korablĩ < greacă ϰαράβι (karávi), confer carabă. Aparține aceleiași familii a latină carabus, de unde spaniolă carabela (> română caravelă, prin intermediul franceză caravelle).
Definiții
- vas mare cu pânze, folosit (în trecut) pentru transport și pentru acțiuni militare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corabie | corăbii |
| genitiv-dativ | corăbiei | corăbiilor |
| vocativ | corabie | corăbiilor |
| articulat | corabia | corăbiile |