corăbiele
/ko.rəˈbje.le/Etimologie
Din turcă kurābiye, bulgară корабия (korabija) (apropiat prin etimol. popular de kорабиe (corabie)).
Definiții
- rarcorăbioare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | corăbia | corăbiele |
| genitiv-dativ | corăbielei | corăbielelor |
| vocativ | corăbia | corăbielelor |
| articulat | corăbiaua | corăbielele |