copil

/koˈpil/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Etimologia acestui cuvânt este incertă, se spune că este de origine autohtonă, înrudit cu proto-slavonă *kopylъ.

Sinonime: 1: (înv. și pop.) făt, prunc, (în limbajul părinților) pui, (fam.) puradel, zgâmboi, (peior.) plod

/koˈpi.lu.luj/

substantiv?

Din copil.

„Gura copilului adevăr grăiește.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Să nu vie în capul copilului ce-i menește maica-sa”Familie Noroc și soartă
„Copilului dă-i cu palma peste cur să-i vină mintea la cap”Familie Înțelepciune și prostie
„Vița omului, ca oul în mâna copilului”Noroc și soartă
„Cămașa copilului arată ce mamă are”Familie
„Creșterea cea mai bună, să o dai copilului cu cele drepte”Familie Înțelepciune și prostie
„În leagănul copilului să nu se culce altul, că e rea somn.”Familie Sănătate și boală
„Nu e bine să ia din păr copilului mic tot nașul ce l-a botezat”Familie
„Mama care păstrează buricul și moțul copilului său, să-l”Familie
„În leagănul copilului să nu se culce altul, că e rea somn”Familie
„Copilului dă-i cu palma peste cur, să-i vie minte la cap.”Familie Înțelepciune și prostie Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică