comoară

/ko'mo̯a.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) komora < latină camera.

grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.).
avuție, avere, avut.
(fig.) persoană extrem de iubită sau de prețuită.

„Nevasta bună e o comoară la casa omului.”Femeie și bărbat Familie Bani și avere — despre relațiile dintre soți
„Comoară găsită, belea nesfârșită.”Bani și avere Noroc și soartă
„Ochiul gospodarului este comoara în agru”Muncă și lene Natură
„Comoară găsită”Bani și avere
„Cel de pe comoară”Bani și avere
„Parcă îi de pe comoară”Bani și avere
„Datorie veche, comoară nesfârșită”Bani și avere
„Sărac comoară”Bani și avere
„A face comorile lui Iov”Bani și avere
„Un nume cinstit e o comoară neprețuită”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Munca e comoară”Muncă și lene Bani și avere
„La comori când numai gândești atunci te arăți de milos”Bani și avere
„Știința este comoara care nu se poate fura.”Înțelepciune și prostie Bani și avere — citat atribuit
„Femeia bună e comoara bărbatului.”Femeie și bărbat Familie — O soție vrednică este cea mai de preț avere a unui bărbat.
„Femeia frumoasă e comoara cea mai nestatornică.”Femeie și bărbat — Frumusețea este o avere trecătoare și nesigură.

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică