Etimologie

Din cosinus. Din coase.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru coase.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru coase.
3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru coase.

Etimologie

Din slavă (veche) košĩ < proto-slavă *košь. Confer bulgară кош (koš), slovacă kôš.

Definiții

1. obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc., cu sau fără toarte, care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; coșarcă.
2. conținutul unui coș.
3. unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc., făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici.
4. (la jocul de baschet) cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct; punct marcat în acest fel.
5. parte din instalația unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă și fără fund, în care se toarnă grăunțele de măcinat.
6. pâlnie în formă de piramidă la mașina de treierat, în care se bagă snopii.
7. lada teascului în care se strivesc boabele, semințele etc.
8. împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului, înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte.
9. acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge.
10. canal îngust, izolat sau făcut în zid și trecut prin acoperișul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etc.; horn, hogeac.
11. conductă verticală folosită la evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalație de încălzire cu focar.
12. bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee.

Declinare