← înapoi la căutare

ciupercă

/ʧju'per.kə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din bulgară čepurka.

Definiții

(la pl.) încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior.
obiect de lemn în formă de ciupercă, pe care se întinde ciorapul când se cârpește.
(ir.) pălărie veche, adesea mototolită și turtită.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	ciupercă	ciuperci
genitiv-dativ	ciupercii	ciupercilor
articulat	ciuperca	ciupercile

Sinonime: 1: (bot.) fungi (pl.), (pop.) burete

Proverbe & zicători

„Până nu plouă nu se fac ciupercile.”Natură
„A răsări ca ciupercile.”Natură
„Parcă mănâncă numai ciuperci fripte.”Mâncare și băutură
„A umblat după ciuperci și a dat peste pufulițe.”Natură Noroc și soartă
„S-a înmulțit ca ciupercile în gunoi.”Natură Animale
„A mânca la ciuperci.”Moarte
„Doar n-am mâncat ciuperci.”Moarte
„Până nu plouă nu se fac ciupercile”Natură Timp
„A răsări ca ciupercile”Natură Timp
„Jaf în ciuperci”Natură
„A mânca la ciuperci”Mâncare și băutură
„Parcă mănâncă numai ciuperci fripte”Mâncare și băutură
„Doar n-am mâncat ciuperci”Mâncare și băutură
„A umblat după ciuperci”Muncă și lene
„S-a înmulțit ca ciupercile în gunoi”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică