ciocul
/ˈʧo.kul/Etimologie
Din cioc.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cioc.
Din cioc.
Creație] expresivă, ca boc, toc, poc, coincide cu alte formații de același tip, confer rusă čok („zgomot produs de o izbitură”), de unde čokatsĭa („a ciocni paharele închinând”), italiană ciocco, franceză choc, spaniolă choque, etc. Semantismul se explică prin zgomotul pe care îl produce ciocul, mai cu seamă atunci când păsările de curte își caută hrana, confer albaneză çukë („cioc”).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cioc | ciocuri |
| genitiv-dativ | ciocului | ciocurilor |
| articulat | ciocul | ciocurile |
Sinonime: 1: (ornit.) clonț, plisc, (înv. și reg.) rost, (reg.) cioclonț, ciup, clanț, clobanț, flisc, (prin Transilv. și Ban.) tic, 4: capăt, vârf, 5: barbișon, bărbuță, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă
Antonime: gură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică