cheie

/ˈke.je/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină clavis.

obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt.
(fig.) procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicație, dezlegare.
unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele.
mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coarde le unor instrumente muzicale.
(muz.) semn convențional pus la începutul portativului, pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime, și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note.
(la pl.) vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime.

/ˈke.ja/

substantiv?

Din cheie.

„Lada la mine, cheia la tine.”Bani și avere Familie
„Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese.”Muncă și lene Timp
„Politețea este cheia de aur care deschide toate ușile.”Vorbă și tăcere Bani și avere
„Cu cheia de aur se deschid porțile raiului.”Bani și avere Moarte
„Aurul e cheia ce merge la toate încuietorile.”Bani și avere
„A fi cheia și lacata cuiiva.”Prietenie și dușmănie Familie
„Bărbatul este cheia casei”Familie
„A luat cheia dar lacata a rămas”
„Cheia la tine și brâsca la mine”
„Cheia umblată nu ruginește”Muncă și lene
„Nu-ți dă cheia pe mâna altuia”
„A fi cheia”
„A fi cheia și lacata cuiva”
„Lada la mine și cheia la tine”Bani și avere
„Cheia și lada în mâna lui”Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică