← înapoi la căutare

capac

/kaˈpak/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din turcă kapak.

Definiții

acoperitoare care se așază deasupra deschizăturii unui vas, a unei cutii, a unui cufăr etc.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	capac	capace
genitiv-dativ	capacului	capacelor
vocativ	capacule	capacelor
articulat	capacul	capacele

Proverbe & zicători

„Și-a găsit tingirea capacul.”Familie Dragoste și iubire
„Cum e tingirea și capacul.”Familie Prietenie și dușmănie
„Și-a găsit dracul capacul.”Noroc și soartă Familie
„Capacul după oală.”Familie
„Și-a găsit capacul.”Familie Dragoste și iubire
„Și-a găsit hârbul capacul, tigva dopul și lelea bărbatul.”Familie
„Capacul după olă”
„A găsi capacul”
„Ai pune capac”
„Și-a găsit hârbul capacul, tigva dopul și lelea”Familie Femeie și bărbat
„Și-a găsit tingirea capacul”Familie
„După tingire și capacul”Familie
„Și-a găsit dracul capacul”Înțelepciune și prostie
„Moartea le bagă capac la toți”Moarte
„A pune capacul”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică