substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din latină canis. Înrudit cu catalană ca, franceză chien, italiană cane, portugheză cão și spaniolă can.
Definiții
- (zool.) (Canis familiaris) animal mamifer carnivor din familia canidelor, probabil descendent al lupului și domesticit de om din timpuri preistorice, folosit pentru pază, vânătoare etc.
- (fig.) epitet dat unui om rău, hain.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | câine | câini |
| genitiv-dativ | câinelui | câinilor |
| vocativ | câine | câinilor |
| articulat | câinele | câinii |
Sinonime: 1: (zool.) (rar) lătrător
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din slavă (veche) kajanŭ (participiu lui kajati sen). Confer Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepidă qainôn.
Definiții
- (v.refl.) a se tângui, a se văita, a se plânge.
- (v.tranz.) a compătimi, a deplânge.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | căina | căinau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- formă alternativă pentru căina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | căinea | căineau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru câine.