← înapoi la căutare

cântar

/kɨn'tar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din turcă kantar.

Definiții

  1. nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi.
  2. cântărire.
  3. unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni.

Exemple

  • Înșală la cântar.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcântarcântare
genitiv-dativcântaruluicântarelor
vocativcântarulecântarelor
articulatcântarulcântarele

cântare

/kɨn'ta.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a cânta.

Definiții

  1. acțiunea de a cânta și rezultatul ei.
  2. cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică.
  3. sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte.
  4. compoziție literară cu caracter laudativ.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcântarecântări
genitiv-dativcântăriicântărilor
vocativcântarecântărilor
articulatcântareacântările

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică