cânți
/ˈkɨnʦʲ/Etimologie
Din cânta.
Definiții
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru cânta.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru cânta.
cânta
/kɨnˈta/Etimologie
Din latină cantare.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) a emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc.
- (despre păsări, insecte etc.) a scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei.
- (v.intranz. și tranz.) a scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri.
- (v.tranz.) (fam.) a îndruga, a înșira vorbe goale.
Exemple
- A cânta o melodie, o doină.
- Cântă din fluier.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cânta | cântau |
Sinonime: 1: (muz.) executa, interpreta, intona, (pop.) glăsui, spune, viersui, zice, (înv.) glăsi, juca, (muz.) suna
Antonime: vorbi
Proverbe & zicători
- „Dacă ai intrat în cușcă, trebuie să cânți cocoșește.”Vorbă și tăcereNoroc și soartă
- „Tu cânți ca cucu, eu urlu ca lupu.”AnimaleVorbă și tăcere
- „Dacă ai intrat în cușcă, trebuie să cânți cocoșește”Muncă și leneVorbă și tăcere
- „Surdului degeaba îi cânți de jale, orbului degeaba îi luminezi”Vorbă și tăcere
- „Surdului degeaba îi cânți de jale”Vorbă și tăcere
- „De copii și de gădrințe să nu cânți niciodată!”Familie
- „Tu cânți ca cucu, ei urlă ca lupu”Vorbă și tăcereAnimale
- „Ce tot cânți și descânți”Vorbă și tăcere
- „Popo, cânți”
- „Tu ce îi cânți, și el ce îți descântă?”Vorbă și tăcere
- „Surdului degeaba îi cânți de jale.”Vorbă și tăcereÎnțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică