campa

/kam'pa/

verb?

Etimologie

Din franceză camper.

Caz	Singular	Plural
verb	campa	campau

/kɨmp/

substantiv?gen neutru

Din latină campus.

întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; (spec.) întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
(fiz.) regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată; mărime care caracterizează o asemenea regiune.
regiune din spațiu în care se pot exercita acțiuni de forță asupra corpurilor.
formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule.
fondul unui tablou, al unei gravuri, al unei podoabe etc.
mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi (matematice, fizice etc.) variabile.

„A măsura câmpurile.”
„Ca clăile de fân pe câmp.”Natură
„Alta e floarea de grădină, și alta e floarea de câmp.”Natură Femeie și bărbat
„Zilele omului sunt ca floarea câmpului.”Timp Natură
„A umbla gonind vânturile și măsurând câmpurile.”Muncă și lene
„Câmpul are ochi și crângul urechi.”Natură Vorbă și tăcere
„Mai bine un iepure în frigare decât doi în câmp.”Bani și avere Noroc și soartă
„A măsura câmpurile”Muncă și lene
„A lua (a apuca) peste câmp (câmp)”Timp
„Ca claiele de fân pe câmp”Natură
„Mai mulți ghimpi înviază decât flori pe câmp”Natură
„Semănăm în câmp și cumpărăm din târg”Muncă și lene Bani și avere
„Mai bine un iepure în mână, decât mii și sute pe câmp”Bani și avere Noroc și soartă
„Tinerețele se trec ca florile după câmp”Timp Natură
„A umbla gonind vânturile, și măsurând câmpurile.”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică