butoi

/bu'toj/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din bute + sufixul -oi.

vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc.
conținutul unui astfel de vas.
partea cilindrică la revolvere, în care se introduc cartușele.

Sinonime: 1: (pop.) poloboc, (reg.) bute, butoană

„Capul cel tâmpit, odorogește ca un butoi dogit.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Îți dă o măslină și-ți cere un butoi de untdelemn.”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„Capul cel tâmpit, odoroagește ca un butoi dogit”Înțelepciune și prostie
„Butoaiele goale fac mai mult zgomot”Vorbă și tăcere
„Picăturile multe umplu butoiul mare”Timp
„A ieșit din butoi”Noroc și soartă
„Butoiul fără fund”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică