bucățică
/bu.kəˈʦi.kə/Etimologie
Din bucată + sufixul -ică.
Definiții
- diminutiv al lui bucată; bucățea.
- ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare.
- (arg.) femeie tânără atrăgătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bucățică | bucățele |
| genitiv-dativ | bucățelei | bucățelelor |
| vocativ | bucățică | bucățelelor |
| articulat | bucățica | bucățelele |