← înapoi la căutare

bucățea

/bu.kəˈʦe̯a/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din bucată + sufixul -ea.

Definiții

  1. bucățică.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbucățeabucățele
genitiv-dativbucățeleibucățelelor
vocativbucățeabucățelelor
articulatbucățeauabucățelele

bucăți

/bu.kəˈʦi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din bucată.

Definiții

  1. (v.tranz.) (pop.) a îmbucătăți.

Declinare

CazSingularPlural
verbbucățeabucățeau

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică