bucățea
/bu.kəˈʦe̯a/Etimologie
Din bucată + sufixul -ea.
Definiții
- bucățică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bucățea | bucățele |
| genitiv-dativ | bucățelei | bucățelelor |
| vocativ | bucățea | bucățelelor |
| articulat | bucățeaua | bucățelele |
Din bucată + sufixul -ea.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bucățea | bucățele |
| genitiv-dativ | bucățelei | bucățelelor |
| vocativ | bucățea | bucățelelor |
| articulat | bucățeaua | bucățelele |
Din bucată.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bucățea | bucățeau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică