bostan

/bos'tan/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din turcă bostan („livadă”) < persană بستان (bostân) / بوستان (bustân).

(bot.) (Cucurbita) plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiețe, folosite în alimentația omului și a animalelor.
(bot., reg.) (Citrullus vulgaris) plantă erbacee cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic, având coaja verde și miezul roșu, dulce și foarte zemos.
(fig. ir.) cap (al omului prost).

Sinonime: 1: (bot.) dovleac, (reg.) curcubetă, 2: (bot.) pepene, pepene verde, 3: cap

„Nu poți ține doi bostani într-o mână.”Muncă și lene
„Tot bostanul cu sâmburii lui merge de vale.”Noroc și soartă
„Bostanul nu șade în cui, dar nici mămăliga unde o pui.”Mâncare și băutură Natură
„A prins bostanul câinele”Noroc și soartă
„Bostan fără pândar”Muncă și lene
„Pi-ai întins vrejul ca dovlecul (bostanul), ș-ai umflat.”Natură Minciună și înșelăciune
„Capete fără minte, numai la bostani cresc”Înțelepciune și prostie
„Ți-a crescut inima cât un bostan”Dragoste și iubire
„Mai ușor e a ține un bostan în mână decât a-l”Muncă și lene
„Bostanul nu șade în cui”Natură
„Nu poți ține doi bostani într-o mână”Muncă și lene
„Parcă-i floarea bostanului”Femeie și bărbat

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică