bob
/bob/Etimologie
Origine disputată. Probabil din slavă (veche) bobŭ.
Definiții
- (bot.) sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă.
- (p.ext.) orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte.
- (bot.) (Vicia faba) plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite; măzăriche.
- (p.restr.) sămânța acestei plante.
- (la bob) sanie cu un rând suplimentar de tălpici în față, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit.
- (sport) sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei.
- (tehn.) instalație pentru ridicarea materialelor de construcție.
Exemple
- Un bob de grâu.
- Bob de nisip.
- Bob de mărgăritar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bob | boabe |
| genitiv-dativ | bobului | boabelor |
| vocativ | bobule | boabelor |
| articulat | bobul | boabele |
Sinonime: 1: (bot.) boabă, grăunte, sămânță, (reg.) boambă, boană, 2: picătură, 1-2: (bot.) măzăriche, 2: (sport) (rar) bobslei