← înapoi la căutare

bob

/bob/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Origine disputată. Probabil din slavă (veche) bobŭ.

Definiții

  1. (bot.) sămânță de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă.
  2. (p.ext.) orice părticică de materie friabilă care seamănă cu un grăunte.
  3. (bot.) (Vicia faba) plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite; măzăriche.
  4. (p.restr.) sămânța acestei plante.
  5. (la bob) sanie cu un rând suplimentar de tălpici în față, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit.
  6. (sport) sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei.
  7. (tehn.) instalație pentru ridicarea materialelor de construcție.

Exemple

  • Un bob de grâu.
  • Bob de nisip.
  • Bob de mărgăritar.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbobboabe
genitiv-dativbobuluiboabelor
vocativbobuleboabelor
articulatbobulboabele

Sinonime: 1: (bot.) boabă, grăunte, sămânță, (reg.) boambă, boană, 2: picătură, 1-2: (bot.) măzăriche, 2: (sport) (rar) bobslei

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică