bivol

/'bi.vol/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din neogreacă βούβαλος (voúvalos), prin slavă (veche) byvolŭ (N.B. cuvânt care nu aparține totuși fondului slav). Nu pare posibilă derivarea directă din latină bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259.

Definiții

(zool.) (Bubalus, mai ales Bos bubalus) vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate.
(fig., fam.) epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	bivol	bivoli
genitiv-dativ	bivolului	bivolilor
articulat	bivolul	bivolii

Proverbe & zicători

„Ziua fuge de bivoli și noaptea le dă cu coarnele.”Animale Timp
„Când se bat bivolii, sufer broaștele.”Animale Noroc și soartă
„Când va zbura bivolul.”Animale Timp
„Boul cu bivolul anevoie trag la jug.”Animale Muncă și lene
„Se ținea să înghită un bivol, și a înghițit o muscă.”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie
„Bivolul nu se teme de purice”Animale
„Când va zbura bivolul”Timp
„Boul cu bivolul anevoie trag la jug”Muncă și lene
„Fuge ziua de bivoli, iar noaptea trece”Timp
„Ziua fuge de bivoli și noaptea îi trece”Timp
„Se ținea să înghită un bivol, și a înghițit”
„Când or zbura bivolii”Timp
„Alb ca câda de bivol”
„Unde bivol nu răcnește”
„Vai de broaște când se bat bivolii în baltă”Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică