bătrânețe
/bə.trɨ'ne.ʦe/Etimologie
Din bătrân + sufixul -ețe.
Definiții
- etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om.
- rarbătrânime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bătrânețe | bătrâneți |
| genitiv-dativ | bătrâneții | bătrâneților |
| vocativ | bătrânețe | bătrâneților |
| articulat | bătrânețea | bătrânețile |