verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină arāre, forma de prezent infinitiv activ pentru arō („a ara, a cultiva”). Înrudit cu aromână ar, arare, francoprovensală arar, friulană arâ, italiană arare, occitană arar, portugheză arar, sardă arai, arare, siciliană arari, spaniolă arar și venețiană arar.
Definiții
- (v.tranz.) a răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare.
Exemple
- Tractoarele ară pământul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ara | arau |
Sinonime: (rar) scurma, (înv.) plugări
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză ara < probabil din limba tupi (veche) arara.
Definiții
- (ornit.) (Ara ararauna) specie de papagal, frumos colorat și cu coada lungă, existent în America de Sud.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ara | — |
interjecție?Ce este un interjecție?Exprimă o senzație, un sentiment sau un îndemn, fără funcție sintactică.Ex.: ah, vai, of, hop, hai
Definiții
- formă alternativă pentru îra.