apăra
/a.pəˈra/Etimologie
Din latină apparare (= „a pregăti, a dispune”).
Definiții
- (v.tranz.) a interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile.
- a păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă.
- (v.refl.) a se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile.
- a pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti.
- a susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției.
- (v.refl.) a aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit.
Exemple
- Să-i apere de primejdie.
- A apăra multă vreme cetatea.
- Se apără împotriva dușmanului.
- L-a apărat în proces.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | apăra | apărau |
Sinonime: 1: feri, ocroti, păzi, proteja, (livr.) prezerva, salvgarda, (astăzi rar) scuti, (înv. și pop.) oblădui, (înv. și reg.) ocoli, (înv.) veghea, (fig.) acoperi, 2: (înv. și pop.) ține, 3: (grecism înv.) (se) diafendisi, 5: pleda, 6: (jur.) (înv.) sprijini