alunga

/a.lun'ga/

verb?

Etimologie

Din latină *allongare (< longus).

(v.tranz.) (adesea fig.) a sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni.
a se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări.

Caz	Singular	Plural
verb	alunga	alungau

Sinonime: izgoni, respinge, surghiuni

Antonime: chema, primi

„Rău cu rău s-alungă.”Noroc și soartă
„Pentru o perjă (prună) alungă cioara trei hotare, și, dacă n-o prinde, o dă du sufletul tată-său.”Bani și avere Animale Familie
„Broasca nu sare în apă până când n-o alungă.”Muncă și lene Timp
„Parcă îl alungă Tătarii (din urmă)”Noroc și soartă
„Păcatul alungă pe om, parcă-l alungă”Înțelepciune și prostie
„Pentru o perjă alungă cioara trei hotare”Bani și avere
„Pentru a alunga din casă greierii, care prin cântecul lor ne”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică