afunda

/a.fun'da/

verb?

Etimologie

Din latină affundāre (< ad + fundum).

(v.tranz. și refl.) a intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale.
(v.refl.) a pătrunde adânc; (fig.) a se pierde în depărtări, a dispărea.
(fig.) a se cufunda într-o acțiune.

Caz	Singular	Plural
verb	afunda	afundau

Sinonime: 1: (se) adânci, (se) cufunda, (se) înfunda, (se) scufunda, 2: (-și) cufunda, (-și) înfunda, (fig.) (-și) îngropa, 3: cufunda, înfunda

„Binele din mâini îl scapă și lasă-l să cadă în apă, că binele nu se afundă, ci stă pe deasupra în undă.”Noroc și soartă
„Minciuna se afundă ca plumbul și iese ca frunza.”Minciună și înșelăciune
„Cu cât mai afund intri în pădure, cu atâta de mai multe lemne dai.”Muncă și lene Natură
„Banul te bagă afund”Bani și avere
„Ușor e a afunda strunga mică”Muncă și lene
„Minciuna se afundă ca plumbul și iese”Minciună și înșelăciune Natură
„Râul lin are apă afundă”Natură Înțelepciune și prostie
„Minciuna ca glonțul în apă se afundă și îndată ca frunza iese în undă.”Minciună și înșelăciune Natură Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică