adevărat

/a.de.vəˈɾat/

adjectiv?

Etimologie

Din adevăr.

Sinonime: 1: aievea, autentic, cert, incontestabil, neîndoielnic, neîndoios, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil

Antonime: eronat, fals, falsificat, închipuit, născocit, neadevărat

/a.de.və'ra/

verb?

Confer adeveri.

Caz	Singular	Plural
verb	adevăra	adevărau

„Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște.”Prietenie și dușmănie
„Un bărbat adevărat are argint la tâmple, aur în pungă și oțel unde trebuie.”Bani și avere Femeie și bărbat Sănătate și boală
„Prieten adevărat este acela care te sfătuiește spre bine.”Prietenie și dușmănie Înțelepciune și prostie
„A vorbit adevărat și a venit cu capul spart.”Vorbă și tăcere
„Ce e drept și adevărat, nici la dracul nu e minciună.”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie
„Cine e prieten la zile rele, acela e adevărat”Prietenie și dușmănie
„Prieten adevărat este acela care te sfătuiește”Prietenie și dușmănie Înțelepciune și prostie
„Cine a aflat în lume prieten adevărat”Prietenie și dușmănie
„Ce-i adevărat”Înțelepciune și prostie
„A vorbit adevărat”Vorbă și tăcere
„Din cuvântul adevărat nu mai puțini neprieteni”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Cuvântul adevărat acela să-ți fie cel mai mare jurământ”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Prieteșugul cel adevărat precum a fost așa și este, așa”Prietenie și dușmănie
„Lasă să zică cumătra, bine că nu-i adevărat”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„E greu să fii român, să fii român cu adevărat.” — citat atribuit

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică