← înapoi la căutare

țipa

/ʦi'pa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Origine necunoscută.

Definiții

  1. (v.intranz.) (despre oameni) a striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă).
  2. a vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva.
  3. a scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical.
  4. (despre animale) a scoate strigăte specifice puternice, ascuțite.
  5. (fig.) (despre culori sau obiecte colorate) a face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi.
  6. (v.tranz.) (reg.) a arunca, a azvârli.
  7. (spec.) a arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc.
  8. a scoate, a da afară.
  9. a alunga, a goni.

Exemple

  • Țipă de durere.
  • Țipă la copii.

Declinare

CazSingularPlural
verbțipațipau

Sinonime: 1: răcni, striga, urla, zbiera, (reg.) țivli, (Transilv.) puhăi, (Transilv. și Maram.) țipoti, (fam. fig.) se sparge, 2: răcni, răsti, striga, urla, vocifera, 4: chiui, 1: arunca, azvârli, lepăda, zvârli, 2: depărta, îndepărta, 3: izgoni, 4: alunga, goni

Antonime: șopti

tipa

/ˈti.pa/
interjecție?Ce este un interjecție?Exprimă o senzație, un sentiment sau un îndemn, fără funcție sintactică.Ex.: ah, vai, of, hop, hai

Etimologie

Onomatopee.

Definiții

  1. (repetat) cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor.

tipa

/ˈti.pa/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din tipă.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru tipă.

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică