Definiția cuvântului „țipa”

țipa — verb

(v.intranz.) (despre oameni) a striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă).
a vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva.
a scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical.
(despre animale) a scoate strigăte specifice puternice, ascuțite.
(fig.) (despre culori sau obiecte colorate) a face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi.
(v.tranz.) (reg.) a arunca, a azvârli.
(spec.) a arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc.
a scoate, a da afară.
a alunga, a goni.

(repetat) cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor.