șchiop

adjectiv?

Etimologie

Din latină *excloppus.

(adesea substantivat) care are un picior mai scurt decât celălalt (sau celelalte), căruia îi lipsește un picior; care șchiopătează când merge, infirm sau bolnav de un picior.
(p.anal.) (despre obiecte) care nu se sprijină în egală măsură pe toate picioarele; care nu are stabilitate.
(fig.) (despre versuri) cu unitățile metrice incomplete; cu imperfecțiuni de ritm sau rimă; nereușit, slab.

verb?

Din latină *excloppare sau din șchiop.

Caz	Singular	Plural
verb	șchiopa	șchiopau

„Decât orb și călare, mai bine șchiop și pe jos.”Sănătate și boală
„Cu șchiop într-un loc de șezi te înveți să șchiopătezi.”Prietenie și dușmănie
„Tot lupul cel șchiop mănâncă mieii din turmă.”Animale Minciună și înșelăciune
„Cal șchiop pus la alergat”Animale
„Râde orbul de șchiop”Înțelepciune și prostie
„Decât orb și călare, mai bine șchiop și pe jos”Sănătate și boală Înțelepciune și prostie
„Șchiop, orb”
„Cel șchiop nu se 'nțelege, că de voie să 'nfrâneze”
„Cel șchiop nu cunoaște cinstea fetei”Femeie și bărbat
„Când Domnul va șchiopăta, nici un șchiop”Noroc și soartă
„Râde surdul de șchiop, și amândoi nu au”Înțelepciune și prostie
„Mai bine șchiop decât fără picioare”Sănătate și boală

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică