șarpe

/ˈʃar.pe/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină populară serpes, -is (= serpēns, -ntis)

(la pl.) ordin de reptile (veninoase și neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mișcări ondulatorii.
(și la sg.) reptilă din acest ordin.
(fig.) om fățarnic; ipocrit.

Sinonime: 1-2: (zool.) ofidian, (reg.) gândac, pește, (înv.) zmeu, 3: ipocrit

„Șarpele se sperie de însuși pielea lui, când o vede spânzurată.”Animale
„Cine e mușcat de șarpe se păzește și de șopârlă.”Înțelepciune și prostie
„A prinde șarpele cu mâna altuia.”Minciună și înșelăciune
„Ca și când îi trece un șarpe rece prin sân.”Sănătate și boală
„Cu clește jeratecul să ție și cu mâna altuia șarpele din gaură să scoată.”Înțelepciune și prostie
„Judecătorul e ca șarpele, niciodată nu umblă drept.”Înțelepciune și prostie Animale
„Fii înțelept ca șarpele, muncitor ca albina și dornic ca turturica.”Înțelepciune și prostie Muncă și lene Animale
„Să te ferească Dumnezeu când o face râma ochi, că-i mai rea decât șarpele.”Animale Noroc și soartă
„Șarpele nu te mușcă până nu-l calci cu piciorul.”Animale Noroc și soartă
„Crești pui de șarpe ca să te muște.”Animale Familie
„Nimenea nu poate ști cât e adâncă borta șarpelui.”Înțelepciune și prostie
„A pus mâna pe șarpe.”Animale
„Țipă ca broasca în gura șarpelui”Animale
„Nu calcă șarpele pe coadă dacă nu vrea să te muște”Animale Înțelepciune și prostie
„Cine pe șarpe de coadă l-a apuca, îndată să mușcă”Animale Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică