îngâna

/ɨn.gɨ'na/

verb?

Etimologie

Din latină *ingannare.

(v.tranz.) a imita, a repeta (în bătaie de joc) vorbele, glasul cuiva.
(v.tranz.) a rosti sau a cânta ceva încet, șoptit (și neclar); a murmura, a mormăi.
(v.tranz. și refl.) a (se) acompania, a (se) însoți.
(v.refl.) a se amăgi.
(v.refl.) a se îmbina; a se confunda, a se amesteca.
(v.refl. tranz.) (rar) a (se) mișca ușor; a (se) legăna.

Caz	Singular	Plural
verb	îngâna	îngânau

„Vorbește vorba îngânată, parcă i-e gura legată.”Vorbă și tăcere
„A se îngâna cu florile.”Natură Femeie și bărbat
„Mănâncă ghiorghinele și îngână măslinele.”Mâncare și băutură
„Vorbește vorba îngânată”Vorbă și tăcere
„Mănâncă ghiorghinele și îngână măslinele”Mâncare și băutură Minciună și înșelăciune
„A se îngâna cu mila”Înțelepciune și prostie
„A se îngâna cu florile”Moarte
„Mănâncă gheorghinele și îngână măslinele.”Minciună și înșelăciune Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică