verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină incalceare.
Definiții
- (v.refl.) a-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea.
- (v.tranz.) a monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
- (v.tranz.) (fig.) a înșela, a păcăli.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru încălța.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | încălța | încălțau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a încălța.
Definiții
- faptul de a (se) încălța; încălțare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | încălțat | încălțate |
| genitiv-dativ | încălțatului | încălțatelor |
| vocativ | încălțatule | încălțatelor |
| articulat | încălțatul | încălțatele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre oameni) care are încălțăminte în picioare; (despre picioare) cu încălțăminte.
- (fig.) (despre păsări) cu tarsul acoperit de pene.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru încălța.