îndrepta
/ɨn.drep'ta/Etimologie
Din în + drept.
Definiții
- (v.tranz.) a face drept ceea ce era îndoit sau strâmb.
- (v.refl.) (despre oameni) a lua o ținută dreaptă.
- (v.tranz. și refl.) a (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora.
- (v.refl.) (despre oameni) a se întrema după o boală; a căpăta o înfățișare bună.
- (v.refl. și tranz.) a(-și) corecta purtările.
- (v.refl.) a porni într-o anumită direcție.
- (v.tranz.) a arăta cuiva drumul bun; a îndruma, a conduce în direcția potrivită.
- a ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva.
Exemple
- A îndrepta un cui.
- Îndreaptă cuvertura!
- Și-a îndreptat dicțiunea.
- A îndrepta o nedreptate.
- Copilul și-a îndreptat purtarea.
- Îndreaptă mașina spre oraș.
- A îndrepta pe cineva spre centru.
- Îndrept arma spre...
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | îndrepta | îndreptau |
Sinonime: 1: aranja, destinde, (înv.) obli, potrivi, (prin Transilv.) aiepta, nivela, 3: ameliora, corecta, corija, îmbunătăți, rectifica, retușa, (fig.) repara, 4: întrema, 5: (fig.) repara, (pop. fig.) drege, 1: (se) duce, 2: îndruma, dirija, duce, 3: întinde, întoarce, ochi, ținti
Antonime: a (se) îndrepta: (se) strâmba, (se) înrăutăți, se pleca, se răsturna, a se îndrepta: se gheboșa, se ghemui, a îndrepta: deruta