substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din latină imperātor, probabil prin latină populară *imperātus. Confer aromână ampirat, amirã și albaneză mbret.
Definiții
- suveran (absolut) al unui imperiu.
- (fig.) stăpân, conducător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | împărat | împărați |
| genitiv-dativ | împăratului | împăraților |
| vocativ | împăratule | împăraților |
| articulat | împăratul | împărații |
Sinonime: 1: (livr.) cezar, (în Imperiul bizantin) basileu, (pop.) crai, (înv.) chesar, imperator, împărăție
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru împăra.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină impālāre, din impālō < pālus („par”). Confer aromână mpar, mpãrari, italiană impalare, catalană empalar, portugheză empalar și spaniolă empalar.
Definiții
- (v.tranz.) (înv.) a pune în țeapă.
- a aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap.
- (reg.) a înfige pari sau haraci la vie; a hărăci, a părui (o vie).
- (reg.) a împunge cu un ac gros.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împăra.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | împăra | împărau |
Sinonime: 3: (viticul.) hărăci, părui