vultur

Etimologie

Din latină vultur, vulturem. Înrudit cu aromână vultur, vãltor, asturiană utre, butre, utra, catalană voltor, franceză vautour, italiană avvoltoio, galiciană voitre, occitană voltre, voltor, voutor, portugheză abutre, siciliană vuturu, avuturu, spaniolă buitre și venețiană voltor.

Definiții

1. (ornit.) numele dat la mai multor păsări răpitoare de zi, cu ciocul lung, ascuțit și coroiat, cu aripi lungi și cu picioare puternice, cu gheare tari, care se întrețin cu animale vii și cu cadavre.
2. (fig.) bărbat viteaz, curajos, măreț, falnic.
3. (ist.) stindard al legiunilor romane, înfățișând de obicei un vultur; (herald.) figură simbolică reprezentând un vultur, pe stemele, monedele, pecețile sau steagurile unor țări.

Declinare

Sinonime: 1: (ornit.) (pop.) vultan, (prin Transilv.) șaș