voinic
/vojˈnik/Etimologie
Din bulgară войниk (vojnic), sârbocroată vojnic.
Definiții
- tânăr bine făcut, chipeș, curajos, viteaz, îndrăzneț.
- flăcău, fecior.
- (înv.) soldat, ostaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | voinic | voinici |
| genitiv-dativ | voinicului | voinicilor |
| vocativ | voinicule | voinicilor |
| articulat | voinicul | voinicii |