← înapoi la căutare

vierme

/'vjer.me/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină vermis.

Definiții

nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguieț, de obicei cu o piele lucioasă, care trăiesc în sol, în apă sau ca parazite pe plante și pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	vierme	viermi
genitiv-dativ	viermelui	viermilor
vocativ	vierme	viermilor
articulat	viermele	viermii

Proverbe & zicători

„Orice lemn își are viermele său.”Natură Moarte
„Ca viermele în hrean.”Mâncare și băutură
„Vierme se găsește și în mormânt de piatră.”Moarte
„Omul se deprinde cu răul ca viermele în hrean.”Înțelepciune și prostie
„Orice lemn își are viermele său”Natură
„Pământ fără viermi, nicăieri nu găsești”Natură
„Viermele de bucate se lasă pe grăunțe”Mâncare și băutură
„Viermii te mănâncă de viu”Moarte
„Ca viermele în gunoi petrece”Natură
„Ca viermele în hrean”Natură
„Viermele cel mic peștele mare acață”Înțelepciune și prostie
„A avea un vierme la inimă”Sănătate și boală
„A avea viermi neadormiți”Sănătate și boală
„A avea vierme la limbă”Vorbă și tăcere
„Omul se deprinde cu răul ca viermele în hrean”Înțelepciune și prostie Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică