via
/ˈvi.a/Etimologie
Din latină via.
Definiții
- (ist.) drum pavat, destinat circulației interne, la romani.
- forma de singular articulat pentru vie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | via | — |
| genitiv-dativ | via | — |
| articulat | via | — |
Din latină via.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | via | — |
| genitiv-dativ | via | — |
| articulat | via | — |
Din latină vῑvĕre.
Sinonime: 1: trăi, viețui, exista, 2: dura
Din franceză via < latină viā.
Sinonime: prin
Din latină vinea.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vie | vii |
| genitiv-dativ | viei | viilor |
| vocativ | vie | viilor |
| articulat | via | viile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică