veselie

/ve.se'li.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă veselije.

Sinonime: 1: voioșie, (livr.) jovialitate, (înv.) veselitură, 2: desfătare, petrecere, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune, haz, 3: chef

Antonime: întristare, scârbă, tristețe

„La buciumul viței trei vlăstari cresc: unul al sănătății, al veseliei și altul al turburării.”Sănătate și boală Mâncare și băutură
„Condurii, sarea veseliei”Femeie și bărbat
„În veselia nunții, iată și birăul”Familie
„S-a naște în zodia veseliei”
„Cui îi place veselia”
„La orice întâmplare, cu veselie mare, dacă vei celor dimprejur”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Omul firește cere veselie, că veselia hrana vieții. Să-i slo”Sănătate și boală
„La orice întâmplare, cu veselie mare”Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică