vârstă
/'vɨr.stə/Etimologie
Din slavă vrŭsta, vrŭstŭ.
Definiții
- durată de timp scursă de la nașterea unei ființe până la un moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp.
- etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare.
- număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.)
- (geol.) cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic.
- (reg.) dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare.
- mănunchi de flori, buchet.
Exemple
- Copilul avea vârsta de doi ani.
- Ce vârstă ai?
- Copii de vârsta lui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vârstă | vârste |
| genitiv-dativ | vârstei | vârstelor |
| vocativ | vârstă, vârsto | vârstelor |
| articulat | vârsta | vârstele |
Sinonime: 1: etate, (înv. și reg.) timp, (înv.) crescut, 2: (pop.) seamă, 1: dungă, brâu, linie, vargă, șuviță, 2: mănunchi, buchet