urla

/ur'la/

verb?

Etimologie

Din latină ululare.

(v.intranz.) (despre oameni și animale) a scoate urlete specifice.
(v.intranz. și tranz.) (p.anal.) (despre oameni) a vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a țipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și neplăcut pentru auz).
(v.intranz.) (fig.) (despre o colectivitate umană) a clocoti, a fremăta, a se agita.
(v.intranz.) (despre vânt, viscol, ape etc.: la pers. 3) a produce zgomote specifice, puternice; a vâjâi, a vui.

Caz	Singular	Plural
verb	urla	urlau

„Dacă te bagi între lupi, urlă ca lupul.”Animale Prietenie și dușmănie — Nu te împotrivi curentului
„Câinele, când are să turbeze, începe a urla cu o săptămână înainte.”Animale Timp
„Urlă, lupe, urlă, că ai rămas de tarmiș.”Noroc și soartă
„Vântul bate și muntele urlă”Natură
„Și marea tare urlă, când de vânturi se bate”Natură
„Cu lupii împreună, ca lupii să urli, ca lupii să înghiți”Animale Prietenie și dușmănie
„Urla alăturea cu lupii”Animale Prietenie și dușmănie
„A urla lupii în casa cuiva”Animale
„Cine merge cu lupul, urlă ca și lupul”Prietenie și dușmănie Animale
„La poarta surdului urlă, zi nu ai lucru.”Vorbă și tăcere
„Când torni peste măsură, apa afară urlă.”Natură
„Tu cânți ca cucu, ei urlă ca lupu”Vorbă și tăcere Animale
„A se duce pe Urlați”Noroc și soartă
„A-i trage o palmă ca la Urlați”Noroc și soartă
„Clopotele cele mici, când cele mari urlă”Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică