← înapoi la căutare

urca

/ur'ka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Probabil latină *oricare (= oriri).

Definiții

  1. (v.refl. intranz. tranz.) a (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui.
  2. (v.intranz.) (despre drumuri) a fi înclinat în pantă suitoare.
  3. (v.intranz. și refl.) (despre plante) a se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra.
  4. (v.refl. intranz. tranz.) a (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat.
  5. (v.refl. intranz. tranz.) a (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh).
  6. (v.refl. intranz.) (despre temperatură, presiune atmosferică; p.ext. despre termometre sau barometre) a avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare.
  7. (v.intranz.) (fiz.; despre mărimi scalare) a suferi o variație de creștere a valorii pozitive.
  8. (v.refl.) (despre numere, prețuri, sume) a se ridica la..., a se mări.
  9. (v.refl.) (despre voce, glas sau ton; p.ext. despre cântece) a se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt.
  10. (v.refl. intranz.) a merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din...

Exemple

  • A urca prețurile.
  • A urca tonul.

Declinare

CazSingularPlural
verburcaurcau

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică