undiță

/ˈun.di.tsə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă ondica.

unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă, de care este legat un fir de material rezistent (de obicei plastic) cu un cârlig la capăt, în care se înfige momeala.
cârligul unei astfel de unelte.

„Cuvântul la cel viclean ca undița la pescar”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Undița fără momeală nimic nu-ți dobândește”Muncă și lene
„Cine înghite undița, fier de corabie bo”
„S-a prins în undiță”Noroc și soartă
„Dulceața muierii te înșală în tot ca momeala la undiță”Femeie și bărbat Minciună și înșelăciune
„Plăcerea la om undița răutăților”Înțelepciune și prostie
„Pișpăitorul cu înșelăciunea, ca undița cu momela în gură”Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică