turtă

Etimologie

Din latină *turta = torta panis („pâine rotundă”). Înrudit cu franceză tourte, italiană torta, spaniolă torta și portugheză torta. Ambele forme latine sunt cuvinte vulgare, care nu apar la nici un autor clasic. În română pare să fi fost simțit drept creație expresivă (probabil așa era în latină), datorat prezenței lui turti, confer tufli, tepși.

Definiții

1. (gastr.) pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit.
2. (gastr.) nume generic pentru diferite prăjituri.
3. (apic., agr.) produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etc. și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă.
4. (bot.) (Carlina acaulis) plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii.

Exemple

• Turtă cu mere.
• Turte cu mac.
• Turtă de ceară.

Declinare

Sinonime: 3: (agr.) (reg.) trușnic, 4: (bot.) (reg.) ciortopoloc, tătăișă, turtea, turtică, ceapă-ciorească, ciurul-zânelor, punga-babei, sita-zânelor