trunchi
/trunkʲ/Etimologie
Din latină trunculus (< truncus).
Definiții
- (bot.) partea cea mai groasă a unui copac, cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale; tulpină.
- (bot.) tulpina unui copac tăiat (de la nivelul solului, uneori curățată de crengi și de coajă); buștean.
- (p.ext.) bucată groasă de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapă lemnele de foc, se taie carnea etc.
- (fig.) trupul unui om, fără cap și fără membre.
Exemple
- Trunchi de copac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | trunchi | trunchiuri |
| genitiv-dativ | trunchiului | trunchiurilor |
| articulat | trunchiul | trunchiurile |
Sinonime: 1: (bot.) tulpină, (înv. și reg.) steblă, 2: (bot.) buștean, 4: butuc, 5: talie, tors