Definiția cuvântului „trunchi”

trunchi — substantiv

1. (bot.) partea cea mai groasă a unui copac, cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale; tulpină.
2. (bot.) tulpina unui copac tăiat (de la nivelul solului, uneori curățată de crengi și de coajă); buștean.
3. (p.ext.) bucată groasă de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapă lemnele de foc, se taie carnea etc.
4. (fig.) trupul unui om, fără cap și fără membre.