țipa
/ʦi'pa/Etimologie
Origine necunoscută.
Definiții
- (v.intranz.) (despre oameni) a striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă).
- a vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva.
- a scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical.
- (despre animale) a scoate strigăte specifice puternice, ascuțite.
- (fig.) (despre culori sau obiecte colorate) a face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi.
- (v.tranz.) (reg.) a arunca, a azvârli.
- (spec.) a arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc.
- a scoate, a da afară.
- a alunga, a goni.
Exemple
- Țipă de durere.
- Țipă la copii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | țipa | țipau |
Sinonime: 1: răcni, striga, urla, zbiera, (reg.) țivli, (Transilv.) puhăi, (Transilv. și Maram.) țipoti, (fam. fig.) se sparge, 2: răcni, răsti, striga, urla, vocifera, 4: chiui, 1: arunca, azvârli, lepăda, zvârli, 2: depărta, îndepărta, 3: izgoni, 4: alunga, goni
Antonime: șopti