țeapă
/'ʦe̯a.pə/Etimologie
Din slavă (veche) čepati. Sau împrumutat din albaneză thep („vârf, punct”) sau un termen de substrat înrudit cu acesta.
Definiții
- par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); (p.restr.) vârful unui astfel de par.
- prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după ce plantele au fost cosite.
- ghimpe, așchiuță, spin.
- (la pl.) păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țeapă | țepi |
| genitiv-dativ | țepii | țepilor |
| vocativ | țeapă | țepilor |
| articulat | țeapa | țepile |