teapă
/ˈte̯a.pə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- soi, fel, fire, caracter.
- stare, treaptă, rang social, condiție socială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | teapă | — |
| genitiv-dativ | tepei | — |
| vocativ | teapă | — |
| articulat | teapa | — |
țeapă
/'ʦe̯a.pə/Etimologie
Din slavă (veche) čepati. Sau împrumutat din albaneză thep („vârf, punct”) sau un termen de substrat înrudit cu acesta.
Definiții
- par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); (p.restr.) vârful unui astfel de par.
- prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după ce plantele au fost cosite.
- ghimpe, așchiuță, spin.
- (la pl.) păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țeapă | țepi |
| genitiv-dativ | țepii | țepilor |
| vocativ | țeapă | țepilor |
| articulat | țeapa | țepile |
Proverbe & zicători
- „Apa trage la matcă și țiganul la țeapă.”Natură
- „Nu face țeapa cât îi face piedica.”Minciună și înșelăciune
- „Apa trage la matcă și omul la țeapă”NaturăFamilie
- „De socoți că îl pune în țeapă”Minciună și înșelăciune
- „Trage Oltul la matcă și mojicul la țeapă”NaturăMuncă și lene
- „Apa trage la matcă și țiganul la țeapă”Natură
- „A luat țeapă cu urechi”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică