struguri
/ˈstru.gurʲ/Etimologie
Din strugur.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru strugur.
strugure
/'stru.gu.re/Etimologie
Cuvânt autohton. Alternativ pluralul singularizat al lui strug < greacă τρύγος (trýgos), τρυγή (trygí) ("recoltă de struguri").
Definiții
- fructul viței de vie, în formă de ciorchine; poamă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strugure | struguri |
| genitiv-dativ | strugurelui | strugurilor |
| articulat | strugurele | strugurii |
Sinonime: ciorchine, (prin Ban.) scălan, (Mold. și Bucov.) poamă, (înv.) auă
Proverbe & zicători
- „Nici mărăcinele struguri scoate, nici scaietele smochine.”Natură
- „Se duce la vie cu struguri în poală.”Mâncare și băuturăMuncă și lene
- „La culesul viei nu merge cu struguri în traistă.”Muncă și leneMâncare și băutură
- „N-am văzut câine mort de struguri.”Mâncare și băuturăAnimale
- „Vulpea când n-ajunge la struguri, zice că sunt acri.”Minciună și înșelăciuneMâncare și băutură
- „Nici mărăcinele struguri scoate; nici scaietele smochine”Natură
- „Se duce la vie cu struguri în pălărie”Mâncare și băutură
- „Vulpea când nu ajunge la struguri, zice că sunt acri.”AnimaleMinciună și înșelăciune
- „La culesul viei nu merge cu struguri în traistă”Muncă și lene
- „Pe mărăcine struguri nu cresc”NaturăNoroc și soartă
- „N-am văzut câine mort de struguri”AnimaleMâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică