strajă
/'stra.ʒə/Etimologie
Din slavă (veche) straža.
Definiții
- pază, apărare, scut.
- loc unde stă un paznic; post de veghe.
- cetățuie (situată la oarecare înălțime) în care se adăposteau odinioară străjerii.
- (înv.) fiecare dintre cele patru unități de timp în care se împărțea noaptea (potrivit cu schimbarea străjerilor); interval de timp cât făcea de strajă un ostaș.
- (azi rar) paznic, străjer, santinelă.
- gardă, escortă.
- fiecare din cei patru stâlpi de la colțurile unei case de bârne.
- apărătoare la mânerul unei săbii.
- vamă prin care, după mistica religioasă creștină, se presupune că trece sufletul mortului, înainte de a ajunge în fața judecății.
- sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de prins pește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | strajă | străji |
| genitiv-dativ | străjii | străjilor |
| vocativ | strajă | străjilor |
| articulat | straja | străjile |