straiță
Etimologie
Din albaneză strajcë.
Definiții
- (reg.) traistă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | straiță | straițe |
| genitiv-dativ | straiței | straițelor |
| vocativ | straiță | straițelor |
| articulat | straița | straițele |
Proverbe & zicători
- „Culdușului nu-i da straiță”Bani și avere
- „Trândavul ajunge la straiță”Muncă și lene
- „I-a cântat cucul în straiță”Noroc și soartăNatură
- „Săracul, dacă n-are straiță, bagă-i în gură”Bani și avereMâncare și băutură
- „Mare și fără straiță”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică